Ce faci când copilul tău e copleșit de frică
Ghid empatic pentru părinți – de Adela Ioana Târziu, psiholog și psihoterapeut
Fricile copiilor pot părea, la prima vedere, „banale” pentru noi, adulții. Ne e ușor să spunem „nu e nimic de speriat”, „nu ai de ce să plângi”, „e doar o umbră”. Dar, în inima copilului, frica este reală. E vie. E mare. Și îl poate copleși cu o forță pe care noi o uităm, odată cu vârsta.
În calitate de psiholog și psihoterapeut, formată în abordări centrate pe emoții și pe relația părinte-copil, știu că frica nu este un dușman. Este un mesager. Iar atunci când un copil este copleșit de frică, el are nevoie de un adult care să nu-i minimizeze trăirea, ci să-i stea alături cu blândețe, înțelegere și răbdare.
Ce este frica – și ce se întâmplă în corpul copilului
Frica este o emoție de bază, firească și necesară. Ea are rolul de a proteja, de a avertiza și de a menține ființa umană în siguranță. Dar când copilul nu înțelege ce se întâmplă cu el, când nu are suficiente resurse interne și externe să-și regleze trăirea, frica devine copleșitoare.
În acele momente, în corpul copilului se activează sistemul de supraviețuire: inima bate mai tare, respirația se accelerează, mușchii se tensionează, gândirea logică se oprește, iar copilul poate plânge, tremura, fugi sau rămâne blocat. Acest răspuns nu este o alegere. Este instinct.
Iar dacă noi reacționăm cu iritare, panică sau sarcasm („hai, serios, la vârsta ta?”, „ești băiat, ce tot te sperii?”), frica nu dispare – ci se adâncește înăuntru, transformându-se în rușine, retragere sau chiar agresivitate.
De unde vine frica copilului tău?
Frica nu apare întâmplător. Ea poate avea mai multe surse:
-
Frica de separare (mama pleacă, nu mai vine)
-
Frica de eșec sau de a nu fi suficient (note mici, comparații)
-
Frica de întuneric sau necunoscut (o formă de anxietate existențială timpurie)
-
Frica de respingere sau ridiculizare (în grupul de colegi)
-
Frica transmisă din mediu (certuri, știri, conflicte nerezolvate)
-
Frica învățată (prin supraprotecție sau prin anxietățile părinților)
Ca psihoterapeut, am învățat că frica nu trebuie eliminată, ci înțeleasă și conținută. Copilul are nevoie să știe că nu este singur cu ea. Că frica lui are sens și că există o cale prin ea, nu doar o fugă de ea.
Ce faci când copilul tău este copleșit de frică?
1. Rămâi calm – tu ești ancora lui emoțională
În fața fricii copilului, prima ta misiune este să rămâi tu calm. Copilul se reglează emoțional prin tine. Dacă tu te panichezi sau devii iritat, frica lui se va amplifica.
Spune-i, cu o voce blândă: „Sunt aici. Te văd. Te aud. Vom trece împreună prin asta.”
2. Ascultă-i emoția, nu încerca s-o oprești
Nu îl certa. Nu-l forța să se liniștească. Doar ascultă. Lasă-l să-și exprime frica, prin cuvinte, prin lacrimi sau prin desen. Întrebările potrivite pot ajuta:
„Unde simți frica în corp?”, „Dacă frica ta ar avea o culoare, care ar fi?”, „Ce ai vrea să-i spui fricii tale?”
3. Normalizează frica
Spune-i că e normal să-i fie frică. Că și tu ai simțit asta. Că frica e o parte din noi, dar nu ne definește.
„Și mie mi-a fost frică uneori. Frica nu e o rușine. E un semn că ai nevoie de ceva. Hai să aflăm împreună ce.”
4. Creează ritualuri de siguranță
Rutinele aduc stabilitate. Un copil care știe ce urmează se simte mai în siguranță. Creează mici ritualuri de conectare, înainte de somn, de plecare la școală sau în momente de neliniște.
Poate fi un cântecel, o rugăciune, o respirație împreună, o poveste specială. Acestea devin ancora lui emoțională în fața fricii.
5. Încurajează exprimarea fricii prin joc și desen
Copiii procesează emoțiile prin joacă, nu prin logică. Permite-i să se joace de-a monștrii, să deseneze frica, să inventeze povești cu personaje care trec prin teamă și o înving.
Această exteriorizare simbolică ajută copilul să recapete controlul asupra fricii sale.
6. Ajută-l să-și construiască un „bagaj de resurse”
Împreună, puteți crea o listă sau o cutiuță cu „resurse” pentru momentele de frică: un obiect drag, o poză cu voi doi, o carte de povești, o frază de putere („Pot să trec prin asta”, „Frica nu mă controlează”). Acestea îi oferă copilului sentimentul de putere interioară.
Ce să NU faci când copilul tău este copleșit de frică:
-
Nu-l ironiza și nu-l certa
-
Nu minimaliza frica („nu e nimic”, „ai crescut mare”)
-
Nu forța expunerea bruscă („intră acolo să vezi că nu e nimic”)
-
Nu îl grăbi („gata cu plânsul, hai să trecem peste”)
-
Nu transforma frica într-o „rușine de familie” („numai copilul meu e așa?”)
Când ar trebui să apelezi la ajutor specializat?
Dacă fricile persistă, se accentuează sau blochează activitățile zilnice (somn, școală, relații), este esențial să apelezi la un psiholog pentru copii. Terapia îl poate ajuta să-și înțeleagă emoțiile, să învețe autoreglarea și să dezvolte mecanisme sănătoase de gestionare a fricii.
Frica este un profesor interior. Iar copiii nu au nevoie să fie scăpați de frică – ci să fie ghidați prin ea. Cu empatie, cu prezență, cu iubire necondiționată.
Dacă reușim să le arătăm copiilor noștri că sunt în siguranță cu toate emoțiile lor, nu doar cu cele „frumoase”, le oferim cel mai valoros dar: libertatea de a fi cine sunt, cu tot ce simt.
Adela Ioana Târziu
Psiholog & psihoterapeut, mamă, fondatoare a programului Educație cu Rost
20 de ani de experiență în lucrul cu copiii și părinții
📅 Programează o ședință de consiliere sau psihoterapie pentru copilul tău sau pentru tine ca părinte, [aici – buton de programare].