Copilul care evită să vorbească
Cât de importantă este relația de atașament?
Sunt momente în viața noastră de părinți în care ne trezim cu un bilețel, o frază rostită în șoaptă sau o privire care cere ajutor, dar nu știe cum.
Un copil mi-a dat recent acest mesaj scris de mână: „Îmi e greu să comunic anumite lucruri care mă deranjează deoarece nu vreau să-i deranjez/ supăr pe alții.
Este un semnal de alarmă, dar și un punct de plecare.
Copiii nu se închid din senin. Închiderea emoțională este adesea o consecință a relațiilor care nu oferă suficientă siguranță, acceptare necondiționată și validare. Și aici intervine relația de atașament.
Ce este atașamentul?
Atașamentul este prima formă de legătură emoțională pe care copilul o dezvoltă cu persoana de referință – de obicei mama sau tatăl. Dacă această legătură este sigură, copilul va învăța că este în regulă să simtă, să plângă, să fie frustrat, să fie curios. Dacă legătura este instabilă, copilul învață că nu are cui să se adreseze când îi este greu – și închide ușa.
De ce nu mai vorbesc copiii despre ce simt?
Pentru că:
-
Le-a fost spus că „nu e mare lucru”.
-
Au fost criticați când au fost vulnerabili.
-
Nu au fost ascultați cu adevărat.
-
Au învățat că părintele are mereu nevoie să „rezolve”, nu doar să fie acolo.
-
Nu au avut modele de exprimare emoțională sănătoasă.
Ce putem face ca părinți?
-
Ascultăm fără a corecta imediat. Uneori, copilul are nevoie să-și spună povestea până la capăt.
-
Validăm emoțiile. „Înțeleg că te-a deranjat.” „Pari trist, vrei să vorbim?”
-
Nu minimizăm. Ce e mic pentru noi, poate fi uriaș pentru un copil de 8 ani.
-
Creăm un spațiu sigur. 10 minute pe zi doar pentru voi, fără telefon, fără „hai mai repede”. Un moment de confesiune.
-
Cerem și noi ajutor. Să ne vadă și ei vulnerabili, dar activ implicați în propria vindecare, îi ajută să își accepte umanitatea.
Copiii care nu pot spune ce simt, scriu. Sau cel mai adesea tac. Sau își exprimă suferința prin comportamente problematice. Când relația de atașament este solidă, copilul învață că orice emoție este binevenită și că are mereu un loc în brațele cuiva care îl înțelege.
Haideți să le fim acei „cuiva”.