Evaluarea clinică – un sprijin, nu o sentință
Mulți părinți se tem de evaluările clinice. Le văd ca pe un verdict sau ca pe o etichetă care „lipește” o problemă pe copilul lor.
Adevărul este exact invers:
Evaluarea este ca o iluminare.
O fereastră către lumea interioară a copilului.
Un mod sigur și profesionist de a descoperi ce îl frământă și cum îl putem ajuta, pentru că adesea, adulții pun etichete pe copii.
Fără să cunoască contextul, fără să înțeleagă ce trăiește copilul, fără să se întrebe „de ce?”, ne grăbim să judecăm:
„Copilul nu mă ascultă.”
„Acest copil nu e atent.”
„Nu stă locului.”
„Este prea agitat.”
„E obraznic.”
„E leneș.”
„E prea timid.”
Lista e lungă, iar etichetele se rostogolesc – în familie, la grădiniță, la școală, în parc.
Ceea ce pare la suprafață este rareori întreaga poveste.
Evaluarea clinică vine în întâmpinarea nevoilor reale ale copilului – și ale părinților sau profesorilor deopotrivă.
Ea nu este o „verdict”, nu este o „condamnare”, ci un instrument extrem de valoros care scoate la scuprafață ceea ce e invizibil cu ochiul liber.
Aud frecvent întrebări și afirmații ca acestea:
– „De ce nu mă ascultă copilul?”
– „De ce se enervează așa ușor?”
– „De ce nu se poate concentra, deși e inteligent?”
– „De ce are insomnii, de ce plânge des, de ce nu se adaptează?”
Răspunsurile nu pot fi trase la întâmplare. Un copil are o lume interioară unică, pe care o putem înțelege doar cu instrumentele potrivite.
O evaluare psihologică ne arată:
– cum funcționează gândirea copilului,
– ce tip de personalitate are,
– dacă are dificultăți emoționale sau cognitive,
– nivelul stimei de sine,
– dacă anxietatea îi afectează viața,
– de ce are dificultăți școlare sau sociale,
– ce se ascunde în spatele furiei, agitației sau „timidității” lui.
- Ne ajută să îi înțelegem.
- Să empatizăm.
- Să intervenim eficient.
Cum deja am mai spus, din păcate, mulți părinți se tem de cuvântul „evaluare clinică”. Îl asociază cu ceva „grav”, cu o „etichetă definitivă” sau o „rușine”. Adevărul este exact opusul: evaluarea este o unealtă de sprijin, de prevenție, de cunoaștere adâncă.
Un copil nu are nevoie de judecăți. Are nevoie să fie înțeles.
Iar noi, adulții, avem datoria să facem acest pas înspre el – cu iubire, cu curaj și cu înțelepciune.
Dacă ai îndoieli, întrebări, neliniști sau pur și simplu vrei să-ți înțelegi mai bine copilul, vino la evaluare. Este primul pas către o relație mai bună și un viitor echilibrat pentru el.
Să rămânem cu această informație:
Copiii nu au nevoie de etichete, de judecăți. Au nevoie să fie înțeleși și ascultați, acceptați.