Pentru mine ROST nu este un simplu cuvânt, nu e un simplu spațiu, rost înseamnă pentru mine regăsire, speranță, competență și dăruire.
Cred în terapie cu rost. În oameni, nu în etichete. În drumuri, nu în diagnostice definitive.
Sunt Adela Ioana Târziu, psiholog clinician și psihoterapeut pentru copii și părinți.
Am învățat, în toți acești ani de lucru cu oamenii – mici și mari – că nu există o singură cale, o singură soluție, o singură rețetă. Fiecare copil e unic, fiecare părinte trăiește provocările în felul său, iar fiecare familie are propria poveste. De aceea, nu cred în abordările rigide, în etichete care blochează, nici în concluzii grăbite.
Cred însă cu tărie în forța transformatoare a relației, în autenticitate, în respectul față de ritmul fiecăruia și în terapia care se construiește cu dragoste, cunoaștere și blândețe.
Cred în terapia integrată – acea abordare care aduce împreună diferite instrumente și metode, adaptate fiecărui copil și evident nevoilor acestuia dar mai ales fiecărei familii, în funcție de nevoile reale. Cred în iubire și în rost.
Art-terapia deschide uși pe care cuvintele nu le pot atinge. Copiii exprimă adesea prin desen, culoare și formă ceea ce nu pot spune încă în cuvinte. Prin artă, pot vorbi despre frici, bucurii, întrebări și răspunsuri. Fără a fi judecați, fără presiune.
Meloterapia (terapia prin muzică) creează un spațiu emoțional sigur, în care copilul se poate regăsi, relaxa, conecta cu propriile nevoi și cu ceilalți. Muzica reglează ritmul inimii, respirația și emoția. Uneori, acolo unde este haos înăuntru, câteva sunete potrivite pot aduce ordine, liniște și speranță.
Ascultarea activă este poate unul dintre cele mai profunde acte terapeutice. Pentru că uneori un copil (sau un părinte) are nevoie doar să fie auzit cu adevărat. Fără întrerupere, fără sfaturi rapide, fără etichete. Să simtă că vocea lui contează. Că cineva este acolo, prezent și sincer interesat.
Tehnicile EFT sunt un sprijin real în momentele de anxietate, furie, frustrare sau tristețe, reglare emotională.
Toate aceste metode – și multe altele pe care le folosesc în funcție de context – nu sunt scopuri în sine. Sunt punți către copil, către lume, către sine. Sunt instrumente prin care ajut copiii să-și înțeleagă emoțiile, să-și exprime gândurile, să-și descopere resursele și să-și (re)câștige bucuria de a fi ei, cu darurile și emoțiile lor.
Pentru părinți, terapia este uneori locul în care reînvie speranța. Locul unde nu sunt judecați pentru greșeli, ci sprijiniți să crească odată cu ai lor copii.
Cred că dragostea pentru ceea ce faci schimbă totul.
Cred în munca bine făcută, în profunzime și cu răbdare.
Cred că învățarea continuă e esențială – cu cât învățăm mai mult, cu atât înțelegem mai bine și iubim mai clar.
Și mai cred în rezultatele uimitoare care vin atunci când îi tratăm pe copii ca pe ființe întregi, nu ca pe „probleme de rezolvat”.
Terapia nu este o corecție. Este o întâlnire. Cu sinele. Cu celălalt. Cu rostul fiecaruia.