Într-o zi caniculară, nimic nu se potrivește mai bine decât o supă cremă de roșii coapte. Este ușoară, aromată, hrănitoare și prietenoasă chiar și pentru cei mai mofturoși copii. Dar dincolo de gustul ei minunat, această supă – ca și multe alte preparate gătite cu drag în familie – ascunde un adevăr important despre creșterea copiilor: e bine să le oferim de mici alimente variate și să-i implicăm în procesul de gătire și organizare a casei.
Mâncarea preparată de ei are gust mai bun
Un efect minunat al implicării copiilor în bucătărie este faptul că, de cele mai multe ori, mănâncă mai cu poftă atunci când ei înșiși au contribuit la prepararea mesei. Chiar și cei mai mofturoși devin brusc curioși să guste din „creația lor”. Atunci când amestecă, ornează sau așază ingredientele în farfurie, se creează o legătură, aș putea spune – emoțională cu mâncarea, iar curiozitatea înlocuiește reticența.
E un pas important în încurajarea unei relații sănătoase cu hrana – nu bazată pe obligații sau presiuni, ci pe implicare, joacă și bucuria reușitei. Copiii învață astfel să aprecieze efortul din spatele unei mese și dezvoltă o atitudine de recunoștință și respect față de hrană și față de cei care o pregătesc.
Diversitatea alimentară – o deschidere către lume
Obiceiurile alimentare se formează devreme. Dacă ne dorim copii curioși, deschiși la gusturi și experiențe noi, trebuie să începem devreme prin a le oferi mese variate, echilibrate și gustoase. Alimentele colorate, texturile diferite, mirosurile bogate și prezentările jucăușe le dezvoltă nu doar apetitul, ci și inteligența senzorială și curiozitatea.
Diversitatea alimentară stimulează creierul, diversifică flora intestinală (care influențează inclusiv starea emoțională) și educă gustul. Nu în ultimul rând, un copil obișnuit cu mâncare gătită acasă va fi mai puțin atras de mâncarea procesată și va avea o relație mai sănătoasă cu alimentația.
Gătitul împreună – o formă de atașament, învățare și încredere
Ca psiholog, știu că un copil care se simte valorizat, implicat și ascultat dezvoltă o stimă de sine sănătoasă și o relație sigură cu părintele. Iar gătitul împreună este una dintre cele mai simple și eficiente metode de a crea acest tip de conectare.
Atunci când îl inviți pe copilul tău să aleagă roșiile din grădină sau din piață, să spele legumele, să toace frunze de busuioc sau să amestece cu grijă în oală, îl investești cu încredere și responsabilitate. Îi transmiți mesajul: „Ce faci tu contează. Ai un loc important aici.”
Această implicare aparent simplă îi crește sentimentul de apartenență, de utilitate, de încredere în sine. În plus, învățarea prin experiență este cea mai eficientă metodă de educație – iar în bucătărie, lecțiile sunt peste tot: știință (cum fierbe apa?), matematică (câte linguri punem?), autonomie (spăl, curăț, aleg) și, nu în ultimul rând, lecții despre gust, miros, preferințe și granițe personale.
Treburi casnice = valoare personală
Din aceeași perspectivă psihologică, implicarea copiilor în treburile casnice este mult mai mult decât o obligație sau o responsabilitate. Este un mod concret de a le arăta că sunt capabili, importanți și apreciați. Copiii care cresc într-un mediu în care li se permite să contribuie, să ajute, să-și aducă aportul, dezvoltă:
- Sentimentul de apartenență – „Fac parte din această familie. Ce fac eu contează.”
- Încredere în forțele proprii – „Pot să fac lucruri importante.”
- Empatie și colaborare – „Suntem o echipă. Ne sprijinim unii pe alții.”
- Obiceiuri sănătoase – pe care le vor folosi toată viața, de la igienă și organizare, până la responsabilitate și planificare.
Este important ca aceste sarcini să fie potrivite vârstei și să fie însoțite de validare, nu de critică. În loc de „ai scăpat apă pe jos”, putem spune „Ai reușit să torni aproape toată apa în oală, bravo! Uite, te ajut să ștergem împreună.” Astfel, transformăm greșelile în ocazii de învățare și păstrăm motivația copilului de a participa.
Un ritual de familie: masa pregătită cu iubire
Supa cremă de roșii coapte, tocănița de legume, turtele pe plită sau banana bread pot deveni mai mult decât simple feluri de mâncare. Ele pot deveni ritualuri de conectare în familie, ocazii de povestit, de râs, de a fi împreună fără grabă.
Gătitul nu este doar o necesitate. Poate fi o formă de terapie, de educație. Iar pentru copii, acest proces este o oportunitate de a fi văzuți, ascultați și implicați cu adevărat.
Sfatul meu:
Începe cu pași mici – o dată pe săptămână, implică-ți copilul într-o rețetă simplă. Lăsați-vă timp. Povestiți. Alegeți împreună legumele. Gustați, simțiți, apreciați.
Iar dacă aveți nevoie de sprijin în construirea unei relații solide cu copilul dumneavoastră, vă sunt alături cu drag în calitate de psiholog și psihoterapeut specializat în lucrul cu copiii și părinții.