Unde începe liniștea, acolo începe și sufletul.
Am povestit azi cu o prietenă despre una dintre cele mai frumoase experiențe trăite în ultima vreme: vizita la ferma-școală Cornețel. Și, pe măsură ce povesteam, mi-am dat seama cât de mult m-a atins acel loc. Nu e doar o fermă. E un spațiu în care sufletul meu a respirat. Un loc în care m-am simțit… eu. Sau poate mai mult decât atât – întreagă.
Acolo, printre cai, caini și alte animale, printre râsete de copii și foșnet de pași în iarbă, am trăit acel „zgomot al liniștii” care nu te apasă, ci te mângâie. Care nu te copleșește, ci te adună. Mi-a venit în minte citatul care îmi place nespus:
În noi există ceva mai adânc decât noi înșine. – Fericitul Augustin
Sau
„Listen to the sound of the silence.”
Pentru că în tăcere, în acea liniște profundă, începi să te auzi cu adevărat. Să îți auzi emoțiile, nevoile, dorurile, resursele. Ceva în tine se așază. Se curăță. Se limpezește.
A fost cu atât mai special cu cât am fost acolo alături de copiii din Asociația ROST – copii care vin în taberele și proiectele noastre și care, fără să exagerez, îmi sunt lipiți de suflet. M-am bucurat să văd cum se bucură, cum se împrietenesc cu caii, cum explorează cu uimire fiecare colțișor al fermei.
Și m-am bucurat… poate cel mai mult… când cineva de acolo mi-a spus, mirat, că nu și-a dat seama care dintre copii este fiica mea, Maria.
Pentru mine a fost un compliment . Pentru că nu fac diferențe. Pentru că atunci când sunt cu copiii, sunt cu toți copiii. Cu toată inima. Pentru că îi iubesc, pentru că îmi pasă, pentru că îi ascult și îi port cu mine. Iar Maria, care e parte din viața mea, crește alături de acești copii și învață, la rândul ei, ce înseamnă să fii aproape de oameni, să sacrifici.
Cred cu tărie că fiecare copil are nevoie de timp în natură, de experiențe reale, de atingeri blânde și de prezență autentică.
Iar fiecare adult are nevoie, din când în când, să revină la liniște. Să se oprească. Să se asculte.
Așa cum spunea Fericitul Augustin:
„În noi există ceva mai adânc decât noi înșine.”
Iar în astfel de locuri – simple, vii, pline de rost – începem, cu adevărat, să coborâm în acel adânc.
Să ne reamintim cine suntem.
Să ne aducem aminte ce e cu adevărat important.
Să ne întoarcem la bucurie. La rădăcină. La iubire.
Dacă ți-a atins ceva în inimă acest gând, te invit să dai like activității fermei Ferma Scoala Cornatel , să urmărești acest stil minutat de lucru cu caii și sa schimbi și tu ceva în bine în jurul tau, lasă un comentariu și distribuie acest mesaj. Poate ajunge la cineva care are nevoie să-și asculte, din nou, tăcerea.
Cu drag,
Adela Ioana – omul căruia îi place să se dăruiască